27 ian. 2013

Sylvia Plath - Johnny Panic și biblia viselor





Unii au intrat în lumea Sylviei Plath (1932-1963) prin intermediul poeziilor, însă eu am ales să pătrund prin volumul de proză intitulat Johnny Panic și biblia viselor. Ceea ce am citit m-a fascinat într-atât încât mi-am propus să studiez îndelung tot ceea ce a scris de-a lungul vieții. 

Volumul mai sus-amintit reliefează vulnerabilitatea unui suflet singur și închis în sine, retrăind cu nostalgie timpul copilăriei pe malul mării. Marea ca simbol al eternității și al pustiului. Plath a iubit marea, aproape că ar fi iubit și deșertul, chiar dacă cele două simboluri sunt antitetice, ambele au ca fundament ideea pustiului uman. Johnny Panic simbolizează panica, așa cum sugerează și numele; este incredibil cum poeta a reușit să personifice teama de viață și să-i găsească un rol în rândurile ei. Spre sfârșitul volumului avem însemnări din jurnal, câteva fragmente în care Plath relatează cu sarcasm și autoironie viața sa mizeră, considerându-se pe sine unealta autodestructivă. Volumul de proză are patru părți divizate în povestiri și un adeziv invizibil care ține ochii lipiți de fiecare pagină, până la sfârșit. 
Plath și-a acceptat moartea, o moarte lentă și conștientă care este prevăzută printre rândurile sale. Curiozitatea asupra morții nu face decât să prevadă sfârșitul antologic al unei vieți zbuciumate și stingerea unei minți care va continua să lumineze ideile altora de-a lungul vremii.

Mai multe despre Sylvia Plath aici

   Dragă doctore, mă simt foarte rău. Am în stomac o inimă care palpită și batjocorește. Dintr-o dată ritualurile simple ale zilei se trag îndărăt ca un cal încăpățânat. Îmi devine imposibil să privesc oamenii în ochi... Oare se poate ca putregaiul să răbufnească din nou ? Cine știe. Conversația banală devine disperată.
    Crește și ostilitatea. Veninul acela primejdios, mortal, ce vine dintr-o minte bolnavă. Imaginea identității pe care trebuie să ne luptăm zilnic ca s-o imprimăm asupra lumii neutre sau ostile se prăbușește în sine. Ne simțim zdrobiți. ”

                                                             (citat din Extrase din caietele de însemnări)

Editura Polirom, Iași, 2009.



 


                                                   
   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu