AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure. (http://dexonline.ro)
Volumul de povestiri al lui Calvino (publicat în 1970, cu titlul original ”Gli amori difficili ”) este secționat în două părți, intitulate : Iubiri dificile și Viață dificilă.
Prima parte, Iubiri dificile, este alcătuită la rândul său din mici diviziuni, numite Aventuri, 13 la număr, care permit lectorului să vadă banalul amenajat în chip simplist, așa cum a dorit Calvino să scrie. Aventurile unor oameni simpli, întâmplări prin care unii au trecut ori fantezii sau visuri debitate de alții. Proza lui Italo Calvino reușește, în mare parte, să tencuiască realitatea și s-o ridice de la nivelul prozaic la cel al uniformității, al absolutului, permițând lectorului să transpună în propria minte realitatea auctorială și cumva, s-o rescrie. Avem, așadar, de-a face cu oameni obișnuiți care au parte de întâmplări la fel de obișnuite, și dacă analizăm, oare nu asta înseamnă a povesti, oare nu înseamnă a transforma din argila cotidianului mărețe sculpturi care să fie la rândul lor recreate de mâinile altora ? Aș fi transcris aici câteva fragmente din trei povestiri, dar nu pot fragmenta nimic, ar de necitit și de neînțeles, prin urmare, povestirile trebuie citite integral. Pot menționa însă câteva aventuri considerabile: Aventura unui tâlhar, Aventura unei înotătoare, Aventura unui cititor, Aventura unui miop, Aventura unui poet.
(Notă : personal, unele replici sau descrieri m-au dus cu gândul la Toma Caragiu ).
A doua parte a volumului, Viață dificilă, este divizată în alte două subdiviziuni: Furnica argentiniană și Norul de smog.
În prima subdiviziune, vedem sărăcia lucie a unei comunități (furnica drept simbol al lipsei materiale) și refuzul acesteia de a lupta împotriva ei, a se complace și a bălti în propria ignoranță și a nu întreprinde vreo modalitate de a găsi soluția eliberatoare. În Norul de smog însă, avem zugrăvită clar paravanul sărăciei individului care se străduiește s-o accepte și s-o aducă la o formă rezonabilă și cât de cât de bonton pentru a nu părea un paria în fața societății. Totul învăluit într-o atmosferă de smog (așa cum domină titlul) care lasă impresia de murdărie și incompatibilitate permanentă.
Cred că a doua parte a volumului de povestiri se afundă copleșitor de mult în natura umană și face referire la condiția omului mediocru a cărei neputință e îngrădită de refuzul sau de eleganța altora. Un dublu chin ieșit prin pielea unei societăți industriale care fabrică cu succes neputința în rândul oamenilor.
Câteva referințe despre Italo Calvino : http://en.wikipedia.org/wiki/Italo_Calvino
http://www.italo-calvino.com/
Editura Polirom, Iași, 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu