Printre primele filme de succes ale sale (următorul rol important după ”The Godfather II ” ), ”Taxi Driver ” îl înfățișează pe Robert De Niro la vârsta tinereții, într-o relație strânsă cu cinematografia, sub aripa maestrului regizor Martin Scorsese. De Niro are să devină, se pare, actorul cel mai potrivit rolurilor din filmele lui Scorsese, lucru demonstrabil din zorii genialității marelui regizor până-n prezent. Cum și-a obișnuit cinefilii, Scorsese reușește, cu mijloace rudimentare, dar sigure, să provoace un spectaculos mind-fuck al anilor '70. Thriller-ul fixează obiectivul pe viața aparent liniștită a unui șofer de taxi, Travis Bickle, care are propria sa viziune asupra vieții de noapte din New York, plictisit de moarte și sătul de figurile ciudate care-i urcă în mașină. Îndrăznind să alunece în pantalonii unui inadaptat social și scelerat, Travis se consideră un justițiar și încearcă să devină un deschizător de drumuri pentru o prostituată (Jodie Foster, în primii ani ai carierei sale cinematografice). Consemnând într-un jurnal întregile sale stări și faptul că nu poate interveni altfel în viața celorlalți decât prin violență, Travis se visează a sfârși împușcat în urma unei răfuieli cu câțiva mafioți. Mind-fuck rudimentar dar bine sădit în întregul scenariu, puritatea poveștii, neîntinată de efecte speciale sau exagerat de dramatice (cum ne-a procopsit anul 2012 în materie de filme), măiestria lui Scorsese curge de-a lungul anilor, avându-l pe De Niro cap de afiș în majoritatea filmelor sale.
